Norway pharmacy online: Kjøp av viagra uten resept i Norge på nett.

Jeg har selv prøvd dette kamagra Det er billig og fungerer egentlig, jeg likte det) kjøp kamagra Ikke prøvd, men du kan eksperimentere med... Hvordan føler du deg, følsomhet etter konsumere piller?.

Nr 12.qxd

St. O. Iosif, E. Lovinescu, Il. Chendi, Em. Gârleanu,Cincinat Pavelescu, Artur Stavri, I. Minulescu, M.
În acela[i “proces-verbal” din “Diminea]a”, se noteaz` c` Ionescu-Boteni a venit [i cu o doua propunere: “La paragraful privitor la condi]iunile ce se cer pentru I. Adam, Zaharia Bârsan, I. Bârseanul, Corneliu admiterea în societate, d. Ionescu-Boteni e de p`rere c` actul de na[tere nu e suficient pentru a dovedi c` Beldiceanu, V. Pop, Ludovic Dau[, Radu R. Rosetti, I.
solicitantul e român. D. Sadoveanu [i Cincinat Pavelescu: Dragoslav, P. Cerna, G. Tutoveanu, M. Codreanu, G.
e suficient` dovada. D. Boteni spune c` ar trebui s` se cear` solicitantului un certificat de la prim`ria unde s-a n`scut [i Caton Theodorian, Gh. Orleanu, Alex. D. Florescu, Jean prin care se atest` c` e român. Paragraful se modific` în sensul vederilor d-lui Boteni. 1 Acest schimb de replici nu a fost re]inut în d`rile de seam` din “Universul” [i din Elena FFarago, IIzabela SSadoveanu [[i Maria C “Minerva”. Ziarul din urm` precizeaz` doar c` “Pentru de mul]i nu posedau cet`]enia român`. În aceast` situa]ie se admiterea celor (membrilor) activi se vor cere: actul de aflau, cu certitudine, I. Agârbiceanu, Zaharia Bârsan, C.
na[tere, lucr`rile literare [i aderarea la statute”2, ceea ce ar Berariu, Maria Cun]an, O. Goga, A. de Herz, Natalia Iosif însemna c` propunerea lui Ionescu-Boteni nu a fost (prin c`s`torie luase cet`]enia so]ului), St. O. Iosif, Sextil Pu[cariu, I. Scurtu. (Nu am deocamdat` informa]ii certe În fapt, în relatarea reporterului “Dimine]ii” trebuie s` despre Il. Chendi.) To]i ace[tia au fost valida]i de adunarea se fi strecurat o gre[eal`, dat fiind c`, în vremea respectiv`, de constituire, ceea ce ar pleda în favoarea afirma]iei c` tocmai actul de na[tere era acela care dovedea în chip propunerea lui Ionescu-Boteni a fost realmente îmbr`]i[at`.
suficient na]ionalitatea unei persoane [i c` el era acelaeliberat de prim`ria “comunei” (atunci, atît urban`, cît [irural`). Atunci cînd actul de na[tere nu putea fi prezentat,se admiteau totu[i depozi]ii ale martorilor (în num`r decinci) sau dovezi emanînd de la societ`]i culturale, ca, depild`, Societatea cultural` macedo-român`. Prin urmare,prozatorul Ionescu-Boteni propunea s` se cear` tocmaiactul de na[tere în locul unui alt act prev`zut de ini]iatori.
Care s` fi fost acela? Conform m`rturisirilor unora dintre ini]iatorii SSR, “statutele” societ`]ii au fost tip`rite înainte sau, mai Dar atunci comitetul SSR a revenit la condi]ia de probabil, dup` adunarea de constituire, dar nici un admitere adoptat` ini]ial cel mai tîrziu înaintea legifer`rii exemplar nu s-a p`strat. În “statutele” pe baza c`rora i s-a statutului de persoan` moral` al SSR (prim`vara anului recunoscut SSR calitatea de “persoan` juridic` [i moral`” 1912). Se pare totu[i c` lucrul s-a f`cut îndat` dup` [edin]a de c`tre Senat (la 20 ianuarie 1912) [i de c`tre Camera de constituire. În acest sens pledeaz` nu numai cîteva deputa]ilor (la 20 februarie 1912)3 g`sim men]ionat “actul declara]ii ale membrilor din comitetul de conducere, ci [i de na]ionalitate” [i exist` motive serioase de a crede c` el faptul c` unii scriitori ce neglijaser` mult` vreme s` solicite figura acolo de la început. Numai a[a, scurta disput` se recunoa[terea calit`]ii de cet`]ean român sau acordarea justific`. {i este limpede c` prin “act de na]ionalitate” cet`]eniei române6 se precipit` tocmai acum s` o fac`.
Ionescu-Boteni în]elegea actul ce dovede[te cet`]enia Astfel, “Monitorul Oficial” atest` c`, în primele luni ale român` [i c` la fel în]elegeau ceilal]i scriitori, care îi anului 1910, St. O. Iosif a fost “recunoscut”, iar A. de Herz accept` propunerea. De altfel, în epoc`, dar [i mai tîrziu, a fost “împ`mîntenit” cu “dispens` de stagiu”. Lor li se folosirea termenului na]ionalitate cu sensul “cet`]enie” este Motivul revenirii nu poate fi decît unul singur – dorin]a S` însemne oare adoptarea ca prim` condi]ie de primire de a ob]ine cît mai curînd [i f`r` piedici statutul de în SSR a actului de na[tere, doveditor al na]ionalit`]ii “persoana juridic` [i moral`”, mai mult, de societate “de române, [i nu a actului doveditor al cet`]eniei române, o utilitate public`”, f`r` de care nu puteau fi primite adeverire a spuselor lui S. Mehedin]i în leg`tur` cu eventuale dona]ii, dar nici, mai ales, subven]ii de la buget.
“reac]iunea elementului autohton contra streinilor”? {i Dac` nu [i în statutele multor societ`]i scriitorice[ti din revenirea, nu mult dup` aceea, la “actul de na]ionalitate” Europa, cel pu]in în regulamentele de aplicare ale acestora (de cet`]enie) s` însemne o negare a lor? cet`]enia reprezenta o condi]ie de admisibilitate. Astfel, Foarte probabil este altceva. Ionescu-Boteni pare s` fi conform statutelor binecunoscutei Société des Gens de observat c`, în momentul în care se condi]iona primirea Lettres de France (înfiin]at` în 1838, devenit` “de utilitate membrilor activi de cet`]enia român`, se închideau practic public`” în 1908), membrii coresponden]i puteau fi de alt` por]ile societ`]ii tuturor scriitorilor de etnie român`, dar cet`]enie decît cea francez`, de unde rezult` c` membrii cet`]eni ai altor state4. Or, dintre cei ce solicitaser` “aderen]i”, “stagiari” [i cei propriu-zi[i trebuiau s` fie (personal sau prin procur`) primirea în SSR – D. A francezi. Nici în statutele Societ`]ii Române de Literatur` [i Art`, singura dintre tentativele precedente ce fuseserecunoscut` ca “persoan` moral` [i juridic`”7, nu se stipulac` membrii fondatori [i cei activi trebuie s` fie de“na]ionalitate” (cet`]enie) român`, dar la membrii“aderen]i” se preciza c` sînt “litera]i [i arti[tii str`ini;fotografii arti[ti; cei cari f`r` a fi produs opere de literatur`sau de art` au dreptul de proprietate prin transmitere,precum editorii etc.; orice societate similar` dinstr`in`tate”8.
Mai instructive sînt alte dou` cazuri. La 25 ianuarie 1902, este recunoscut` ca persoan` juridic` SocietateaArhitec]ilor Români, fondat` în 1891, pe baza unor statuteîn care art. 4 e conceput astfel: “Societatea se compune deun num`r nelimitat de membri, români sau naturaliza]iromâni. Str`inii n`scu]i în ]ar` sau stabili]i de cel pu]in 5ani [i cari vor dovedi cu acte c` au cerut naturalizarea potde asemenea face parte din societate.”9 În schimb, larecunoa[terea Sindicatul ziari[tilor români ca persoan`moral` s-au întîmpinat dificult`]i în Camera deputa]ilor.
Obiec]ii s-au ridicat mai întîi în comisii (de c`tre N.
Filipescu, printre al]ii), propunîndu-se “s` se prevad` în a constitui, definitiv de ast` dat`, societatea scriitorilor statute ca str`inii s` nu poat` fi nici m`car membri români. Zicem convoca]i, pentru c` nu vor lua parte la auxiliari”. În [edin]a plenar` din 17 martie 1900, I. A.
constituire decît acei cari au fost invita]i, adec` acei cari au Br`tescu s-a declarat “cu des`vîr[ire contra acestui proiect fost recunoscu]i ca scriitori de c`tre ini]iatorii societ`]ei. {i de lege”, cerîndu-i raportorului, Al. Ciurcu, care era [i – ca s` vorbim drept – noi vedem aci, de pe acum, punctul pre[edintele sindicatului, “s` nu mai persiste în a se vota” slab al organiza]iei, originea multor neîn]elegeri. Cine oare sau, “dac` d-sa crede c` este neap`rat` necesitate, atunci s` a autorizat pe cineva c` e ori nu e «scriitor»? Cine le-a dat accepte amendamentul prin care se cere ca acest sindicat al puterea de a decerne sau a nega cuiva un asemenea titlu? presei va fi format numai de români”. Dup` interven]iile Presupunem, cu toate aceste, c` întrunirea de ast`zi se va altor deputa]i, Al. Ciurcu [i-a consultat colegii, care au sfîr[i prin constituirea societ`]ii. «Opinia» [i-a exprimat admis amendamentul ca articol secund în lege (“Nu vor punctul ei de vedere, mai mult sceptic decît optimist, [i ne putea face parte din sindicat, sub nici un titlu, decît ziari[tii întreb`m înc` o dat` ce va fi acea societate: va fi un de na]ionalitate român`, iar statutele se modific` în acest sindicat, o… corpora]ie, o breasl` ori o societate mutual`.
sens”.) La 18 martie proiectul de lege a fost votat cu 58 bile Sper`m c` nu va fi, în tot cazul, o societate de admira]ie albe [i 16 bile negre. Înaintea scrutinului, deputatul {t.
mutual`. E ast`zi unanim recunoscut c` scriitorii no[tri sunt Cihosky a precizat c` “atunci cînd am vorbit de aproape incompatibili între dîn[ii, ei nu-[i recunosc nici na]ionalitate român`, în]elegem [i pe românii cari n-au talentul, nici nu-[i acord` stima.”13 Drept exemplificare a dobîndit înc` recunoa[terea de la Corpurile legiuitoare”.10 celor spuse, urmau extrase din r`spunsurile date la ancheta De men]ionat este, de asemenea, înc` un fapt, chiar dac` se petrece un an mai tîrziu: în [edin]a Senatului din 26 A urmat apoi, în “Opinia”, o salv` de noti]e (toate noiembrie 1910, ministrul Spiru Haret cerea s` se nesemnate): Omagiul refuzat14, în care se atr`gea aten]ia c` urgenteze votarea “recunoa[terii” profesorilor români scriitoarea Carmen Sylva, Regina României, nu fusese veni]i din Transilvania, “pentru c` situa]iunea lor e foarte “invitat`” în SSR, Habemus papam!15, despre alegerea lui nesigur` în urma jurispruden]ei stabilite, nu de mult, de Mihail Sadoveanu ca pre[edinte al SSR, Chema]i [i nechema]i16, cu sugestia, preluat` de la Vlahu]`, ca scriitorii Revenirea la formularea ini]ial` a primei condi]ii de “chema]i” (cu voca]ie) s` se dea singuri la o parte “din admitere în SSR dup` adunarea de constituire ar fi trebuit mul]imea zgomotoas` a celor nechema]i”, Armonie sau automat s` anuleze validarea ca membri activi a scriitorilor tiranie?17, în care se vestejeau “ironiile, r`ut`]ile, ofensele” ardeleni [i bucovineni. Nimic nu dovede[te îns` c` s-a din scrisoarea trimis` de comitetul SSR lui C. Sandu- procedat astfel; nu mai pu]in, situa]ia lor r`mînea în suspensie12. Totu[i, nu din partea lor au venit reac]ii Lui Rodion i se al`tur` curînd cineva care, isc`lind y, negative mai puternice decît aceea a lui N. Iorga, ci din d` la iveal`, la 8 septembrie 1909, în “Voin]a na]ional`”, partea scriitorilor [i publici[tilor de origine evreiasc`.
organul Partidului Na]ional Liberal, nota intitulat` Din via]`. Cea mai tîn`r` societate18. Textul debuteaz` într-o Am citat mai sus un pasaj din comentariul mai mult not` de umor jovial, exploatînd contrastul dintre locul unde sceptic al lui Rodion la “apelul” poe]ilor Anghel [i Iosif se ]ine [edin]a de constituire a SSR – Liceul “Gh. Laz`r” – întru organizarea “congresului” scriitoricesc. Tot el [i aspectul participan]ilor, lua]i drept absolven]i, “nimeni întîmpin` ini]iativa înfiin]`rii SSR cu un scepticism al]ii decît scriitorii no[tri cei mai talenta]i [i cei mai… nemaiîntîlnit în presa epocii. Astfel, în articolul Sindicatul tineri”, care “se hot`rîser` s` întemeieze o societate de scriitorilor, se poate citi: “În momentul în care vor ap`rea ajutor reciproc [i de înfr`]ire contra editorilor hr`p`re]i [i rîndurile aceste va avea loc în sala Teatrului Na]ional din incul]i”. El se încheie îns` cu o urare ce las` locul unei Bucure[ti întrunirea decisiv` a scriitorilor convoca]i pentru sumbre previziuni: “S` dea Dumnezeu s` fie bine: pace, “revolu]iune în literatura lumii”, care, fiind aplicat` [i pe lini[te, înfr`]ire [i cî[tig, dar mie unuia tare mi-e team` c` alte meridiane, ar avea drept consecin]` “dispari]ia” de pe o s` ias` r`u: o ceart` literar` monstr`, cu «polemici»” orizontul literar a unor Elena V`c`rescu, Bucura ascu]ite prin gazete [i – doamne fere[te – vreo cîteva Dumbrav`, Petrescu Comnene, prin]esa Bibescu, Julia dueluri pe deasupra!” “Aprehensiunile” ziaristului vin din Hasdeu. În acela[i sens, autorul se întreba dac` nu cumva ceea ce el ironizeaz`: limitarea membrilor la cei cu actul de na[tere se va cere [i editorilor [i ce se va întîmpla “proptele la «domnu’ comitet»”, valoarea incert`, dac` nu dac` societatea ar apela la “protec]ia” reginei-poete de-a dreptul precar` a unora dintre ei, dar, mai ales, faptul c` se cerea unui scriitor “actul de na[tere, certificat de bun` Articolul lui A. N. era reprodus în “Opinia”, la 13 purtare de la prim`rie [i act de paupertate ca s` poat` intra octombrie 190920, cu un comentariu (tot al lui Rodion, în tov`r`[ie”. Includerea printre condi]ii a actului de probabil), în care se relua ideea schimb`rii de atitudine fa]` na[tere n-ar fi fost decît “o naivitate dr`g`la[e”: “era destul de proasp`t înfiin]ata SSR, de la “o deosebit` luare aminte dac` s-ar fi hot`rît simplu [i scurt c` str`inii nu sînt [i un credit ilimitat” la scepticism total.
Dup` o lun`, se manifest` un alt critic acerb, de ast` dat` în paginile “Noii reviste române”. Aici, A. N. (Alexis Nour?) public` articolul Talent sau act de na[tere? 19 {i acesta debuta cu elogierea ini]iativei tinerilor scriitori, deosebit de necesar` în condi]iile existente la data respectiv`. “Dornici de a se grupa într-o cet`]uie de ap`rare a drepturilor lor, cet`]uie care, în acela[i timp, s` formeze un areopag de în`l]`tor stimulent pentru to]i cei cari simt într-în[ii vibrînd sufletul talentului, – scria A.N. – o mîn` de litera]i tineri au luat ini]iativa înjgheb`rii unei societ`]i a «scriitorilor români». Din primul moment ce ideea a ajuns membru activ. Nu era o întîmplare faptul c` destinatarul nu de domeniul public, to]i oamenii de bine au aplaudat-o cu era pre[edintele, ci vicepre[edintele SSR, D. Anghel.
c`ldur` [i presa zilnic` i-a dat un larg concurs. Era [i firesc.
Acesta era o veche cuno[tin]` a lui Gherea, întrucît În stadiul în care se afl` ast`zi literatura româneasc`, cînd, debutase în “Contemporanul” [i frecventase o vreme clubul propor]ional cu num`rul talentelor, s-a înmul]it [i cel al socialist ie[ean (“casa de pe S`r`rie”), pe urmele fra]ilor cititorilor, se impunea ca to]i cî]i ]iu o pan` în mîn` [i, mai mai mari – C. D. Anghel, membru la un moment dat al mult sau mai pu]in, [i-au întemeiat o existen]` pe produsul conducerii PSDMR, ulterior num`rîndu-se printre “tinerii material ce l-ar da lucr`rile lor, s` se strîng` într-un genero[i” (trecu]i la partidul liberal), [i Paul Anghel.
m`nunchi, pentru ca, astfel uni]i, s` poat` mai cu succes Rela]ia aceasta îi îng`duia criticului s` adopte un ton distruge diferitele piedici ce, fatal, r`sar în calea oric`rei familiar, s` dea o hain` de nevinovat` mali]ie unei ironii profesiuni.” “Via mul]umire” ce domnea în “toate cercurile incisive. M`rturisind c` se simte m`gulit de invitarea în iubitoare de literatur`” s-ar fi schimbat îns` într-o mare noua societate, el ad`uga c` a r`mas totu[i “perplex” în fa]a decep]ie, atunci cînd s-a v`zut c` nu se urm`re[te “o cerin]ei de a prezenta “actul de na[tere”, mai ales isc`lit de societate de scriitori de voca]iune, nu strînsuri de ici de primarul comunei natale. “{i nu c` n-a[ pre]ui – spune colea”, o societate ce nu-[i ia drept “lumin` c`l`uzitoare Gherea – la adev`rata lor valoare motivele care v-au f`cut (…) talentul [i numai talentul”. Procedînd astfel, tinerii s` cere]i scriitorilor români un act de na[tere în regul`, scriitori ar fi în`l]at pe cet`]uia lor “steagul ro[u al vizat de primarul respectiv. Dimpotriv`, pricep foarte bine r`zboiului [i nu steagul alb al p`cii”. Colaboratorul “Noii principiile [i motivele serioase de care a]i fost c`l`uzi]i. În reviste române” î[i subliniaz` credin]a c` “pentru a c`p`ta adev`r, ce face un act de na[tere, vizat de primarul dreptul s` te nume[ti scriitor, ]i se cere, ca o condi]ie sine respectiv? Certific` c` cutare sau cutare scriitor român s-a qua non, actul de na[tere” cînd “e nevoie, în primul rînd, de n`scut cu adev`rat. Or, aceasta e o prealabil` [i absolut talent [i, apoi, cuno[tin]a deplin` a limbii în care î]i exprimi neap`rat` condi]ie pentru a fi membru într-o societate a gîndirea”. S-ar stabili astfel “un nou criteriu, în aprecierea scriitorilor no[tri, ca [i în orice alt` societate de ajutor valoarei unei lucr`ri: nu talentul (cum credeam – naivii! – reciproc. Pentru c` evident c` acela care nu s-a n`scut va s` pîn` acum) [i nici faptul de a scrie bine române[te, ci actul zic` c` nu exist` [i atunci cum poate el s` fie membru [i de na[tere”. Pornit s` [arjeze, A. N. sugereaz` lui Ionescu- înc` un membru activ în societate scriitorilor români? {i ce Boteni s` cear` în plus “actul de vaccin` [i actul de membru activ poate fi acela care nu [i-a dat m`car recrutare”, iar pentru or`[eni, “un certificat isc`lit de trei osteneala s` se nasc` [i la ce ajutor po]i s` te a[tep]i de la cineva care nu exist` [i ce reprocitate va fi aceea, cînd unul {arja e completat` de o cvasiscenet`, ce închipuie vizita e, altul nu e? Nu-i vorba, s-ar putea spune – ce nu se poate la un editor a unui Botescu-Ioneni, al c`rui manuscris e spune – s-ar putea spune, pentru c` orice se poate spune, c`, acceptat pe baza “actului isc`lit de primar”, urmat` de în loc de actul de na[tere, scriitorul vizat ar putea s` aceea a altora – Cerna, Herz, Caragiale, Steuerman, G.
prezinte scrierile sale, care, ca atari, fac o prezum]ie c` el s- Ibr`ileanu, Jules Brun, Davila, Boniface-Hétrat, H.
a n`scut [i exist`, deoarece le-a scris. Dar asta numai cînd Sanielevici – ale c`ror volume sînt respinse în absen]a consideri lucrurile la suprafa]`; cînd îns` le adînce[ti, actului cu pricina, ceea ce provoac` un comentariu biblic: chestia se prezint` cu totul altfel. În adev`r, cî]i din cei cari scriu exist` în adev`r? Unul la sut`? Unul la o mie? {i înc` Dup` A.N., ini]iativa tinerilor din SSR ar reprezenta o [i ace[tia de obicei exist` numai pentru contemporanii lor, pe cînd posteritatea cea nemiloas` [i nerecunosc`toare îi fi datorat faptului c`, “atmosfera celor mai multe ziare de uit` de parc` nici n-ar fi existat.” 21 ast`zi – nefiindu-(i) nici prielnic`, nici simpatic`”, a trebuit Motivul “perplexit`]ii” ar fi fost faptul c`, în primul s` a[tepte “s` fie la propria sa cas`”, care e revista rînd, în Rusia, unde se n`scuse criticul, nu exista primar, ci “un gorodoscoi golova” [i, în al doilea rînd, procurarea Sesizînd acuza]iile pe care vechiul critic socialist i le actului respectiv implica un drum în acele locuri aducea în subtext, ca [i y sau A.N., D. Anghel face în îndep`rtate, ceea ce era prea periculos pentru exilatul de finalul scrisorii sale urm`toarea profesie de credin]`: “Interna]ionalismul mie nu mi-a fost prielnic, de altfel Rodion se gr`be[te s` reproduc` [i “scrisoarea” lui cum cred c` nu a fost prielnic nici atîtor fo[ti tovar`[i cari Gherea, renun]înd de data aceasta la comentariile “neutre”, te-au l`sat singur [i izolat ca s` deplîngi, ca un Ieremia mai mult sau mai pu]in ambigui. “Articolul superb al modern, falimentul unei întregi genera]ii. Am crezut, [i ca criticului (…) – spune el, revenind o zi mai tîrziu – a avut mine cred cei mai mul]i ast`zi, c` trebuia s` ne folosim de darul de a atrage aten]ia asupra unui vvi]iu ffundamental în experien]a dureroas` a înainta[ilor no[tri, s` revenim la organizarea Societ`]ii scriitorilor…”22 Mai pe larg se matca noastr` curat` [i s` relu`m firul vechi de-acolo unde pronun]` Rodion în paginile ziarului bucure[tean (tot l-au l`sat scriitorii no[tri mari, promotorii rede[tept`rii “takist”) “Ordinea” în preajma apari]iei revistei “Cump`na”. În fapt, el reitera acolo atacurile mai vechi, din Nu sînt antisemit (pentru c` asta-i întrebarea), dar în ziarul ie[ean, la adresa “nemul]umi]ilor” D. Anghel, St. O.
casa mea – fiind dat c` Societatea Scriitorilor Români e [i Iosif [i Mihail Sadoveanu, ce î[i anun]aser` inten]ia de a casa mea – nu în]eleg s` primesc oaspe]i, vrednici de scoate propria lor revist`23. (Primii doi erau ironiza]i24 nu comp`timire, poate, dar de cari nimic nu m` leag`: nici numai pentru recenta lor ruptur` g`l`gioas` cu ziarul limba în care am crescut, nici credin]a mo[tenit`, nici “Ordinea”, unde un text le fusese respins pe motive politice tradi]iile. {i cred, apoi, c` dac` la popoare cu o cultur` mai – ci [i pentru “cearta de la «S`m`n`torul»”, cel din urm`, înaintat` interna]ionalismul pare a nu mai fi o primejdie pentru mai vechea “ceart` de la «Curentul nou»” (cu H.
serioas`, la noi [i ast`zi un amestec prea mare de elemente Sanielevici) [i aceea nou` “de la «Via]a româneasc`»” (în str`ine ar putea s` tulbure, cum a tulburat de atîtea ori în leg`tur` cu aducerea ca secretar de redac]ie a aceluia[i H.
trecut, mersul nostru firesc spre des`vîr[irea unei Sanielevici.) Acum, se ad`uga îns` critica, pe urmele lui Gherea, a prevederii din Statutul SSR referitoare la “actul Anghel adaug`, îns`, c`, pentru el [i pentru colegii s`i, de na]ionalitate”. Anun]ul c` noul s`pt`mînal va fi scris Gherea nu f`cea parte din categoria “oaspe]ilor” opri]i la numai de cei trei redactori ai s`i – sus]ine el ironic – ar fi u[a casei. Într-adev`r, repro[îndu-i criticului c` “nu s-a un mijloc “de a evita mai lesne anumite conflicte documentat” înainte de a-i scrie, în spe]`, c` nu a citit diplomatic-literare”, conflictele între posibilele oferte de “statutele” societ`]ii, care îi fuseser` trimise, el subliniaz` colaborare (venind din partea unor Gherea, C. Stere, faptul c` membrilor societ`]ii li se cere “actul de Skeletti, Matilda Cugler, Ronetti Roman [.a.) [i respectarea na]ionalitate” [i c`, în aceste condi]ii, toat` “ironia fin`” a criticului “era inutil`”. În continuare, declara c` “[ti(a) În treac`t, trebuie consemnat c`, în afar` de Rodion, trista odisee de globetrotter ce a fost silit s-o tr`iasc`” [i asupra epistolei lui Gherea se mai opre[te un redactor al “î([)i aminte(a) bucuria ce (a) tr`it-o [i (el) cînd “Revistei israelite”. Astfel, la Cronica intern`, se preciza Parlamentul nostru (i)-a dat cet`]enia27”, cu alte cuvinte într-o not` intiutulat` Societatea Scriitorilor Români: “Se “[tia cui se adreseaz` Societatea Scriitorilor Români: nu [tie c` scriitorii români s-au constituit într-o societate omului necunoscut, care a suferit pentru omenire (…) ci profesional`. Drept condi]ie de admitere figureaz` clauza scriitorului Gherea, care, cu mult înainte de a i se d`rui c` scriitoriii cari vor s` se înscrie în societate s` prezinte cet`]enia, î[i cucerise un loc de cinste în republica literelor actul de na[tere autentificat de primarul comunei române – aceluia care prin luminoasele [i elocventele sale respective. Cu alte cuvinte: nu meritul constituie pentru scrieri a f`cut s` simt` [i s` cugete o genera]ie întreag`.” scriitorii români o condi]ie de admitere, ci actul de… E de re]inut [i o alt` precizare, asupra caracterului na[tere. Aceast` m`sur` nu e îns` atît de neroad` pe cît profesional-economic, [i nu de consacrare, pe care [i-l pare. Scriitorii români s-au temut ca nu cumva s` se asumase SSR – “Cît e vorba îns` de multul sau pu]inul strecoare în societate lor vreun scriitor, cu talent, poate, dar talent ce l-am avea noi, scriitorii români, asta nu m` care s` aib` cusurul de a nu fi român get-beget, [i atunci au prive[te pe mine [i nici Societatea noastr` nu s-a constituit luat m`sura cu pricina. Li s-a întîmplat îns` scriitorilor ca s` dea brevete de acest soi membrilor ei.” –, precizare ce români o p`t`ranie nostim`. Gr`bindu-se a proclama ca respingea atacurile repetate din direc]ia respectiv`28.
membru de onoare pe d. C. Dobrogeanu-Gherea, eminentul Se cuvine a men]iona faptul c` Dobrogeanu-Gherea nu critic a r`spuns c` nu poate merge în Rusia – de unde e – a replicat scrisorii lui D. Anghel [i c`, dup` cîte [tiu, în s`-[i procure actul de na[tere cerut, pentru c` risc` s` guste afara de G. Ibr`ileanu, care, prezentînd acolo un repaus nedorit. În]elesul adev`rat al r`spunsului d- lui Gherea nu are trebuin]` s` fie învederat. L-au prins pîn` r`spunde fin spiritualei «scrisori» a d- Nici comentariile [i notele lui Rodion, nici textul lui y, nici articolul lui A. N. nu primesc vreo replic` din partea celor implica]i în înfiin]area SSR. În schimb, cel c`ruia Gherea îi trimite scrisoarea r`spunde, cu o anumit` “z`bav`” (totu[i, dup` numai o s`pt`mîn`). Întîrzierea s-ar na]ionalitate” nu se refer`, în acela[i prim num`r al atmosfer` nesimpatic` în jurul ei. M` rog, de ce aceast` “Cumpenei”, doar “scrisoarea” lui Anghel, ci [i o impertinen]`? De ce naiba n-or fi ei cumin]i [i nu [i-or fi “efemerid`” nesemnat`. Aceasta reafirma principiul v`zînd lini[ti]i de trebu[oarele lor? Vor ei cu orice pre] s`-i amintit de poet, sugerînd [i o larg` acceptare a lui în comunitatea literar`: “Ar fi bine ca, fiind vorba de Între redactorii “Cumpenei”, impulsivi erau îndeosebi Societatea Scriitorilor Români, s` nu se insiste numai D. Anghel [i Il. Chendi, iar poetul, ca ie[ean, putea fi mai asupra condi]iilor de primire a membrilor. Dup` cîte [tim, afectat de atacurile din “Opinia”. Unele turnuri ale notei Societatea a trecut bini[or peste acest punct, deoarece nu trimit îns` la scrisul criticului. {tiut` fiind pornirea acestuia poate fi ceva mai firesc decît condi]ia ca cei chema]i s` fac` fa]` de N. Iorga [i A. C. Cuza, amenin]area din întrebarea cultur` româneasc` s` fie români.” 31 În acest sens pleda, final` va fi fost, în inten]ie, glumea]`. Efectul a fost îns` dup` redactorul “Cumpenei”, “viul interes pentru împlinirea visului nutrit de atî]ia in[i”, precum [i primele Într-o not` asupra “Cumpenei”, inserat` f`r` semn`tur` ac]iuni concrete. Succesul acestora – [ez`torile (una ]inut` la rubrica “Litere, [tiin]e, arte” a ziarului bucure[tean la Gala]i, altele programate la Buz`u, Piatra Neam] [i “Ordinea” (organ al partidului “takist”, ca [i ie[eanul Bucure[ti), achizi]ionarea unui sediu, primirea unei dona]ii “Opinia”), autorul (poate tot Rodion, care este consistente – îng`duia s` se m`rturiseasc` prima dat` “corespondent”, sau redactorul Leandru (I. Duscian)), dup` gîndul ini]iatorilor, anume c` “noua societate va reu[i în urarea obi[nuit` de via]` lung` (motivat` de “convingerea curînd s` fie în centrul mi[c`rilor culturale [i s` aduc` noastr` adînc` (…) c` munca acestor patru scriitori nu foloasele ce i se cer”. Încrederea în puterea de a dep`[i poate fi decît spre folosul literelor române[ti”), “relev` (…) opozi]iile întîlnite nu e totu[i complet`, de vreme ce, în o ie[ire violent` (…) o ie[ire a la Cuza”, ce n-ar fi fost final, se d` glas unei “dorin]e”, anume “ca scriitorii justificat` nici de “atmosfera defavorabil` ce i s-ar fi f`cut adev`ra]i, cei cu talent [i cu suflet s` se grupeze în jurul (nou ap`rutei reviste)”. Autorul continu` astfel: “Este steagului ce s-a arborat [i s` nu osteneasc` în urm`rirea modus in rebus, [i dac` noi recunoa[tem o gre[eal`, autorul principiilor ce s-au stabilit prin statute.” noti]ei din numita revist` ar trebui s` recunoasc` c` Dac`, în ap`rarea celor stipulate în “statutele” SSR, atacurile josnice [i brutale nu cadreaz` cu firile delicate redactorii “Cumpenei” par dispu[i s` lase faptele s` (…) ale arti[tilor [i c` introducerea unor astfel de proceduri pledeze, nu la fel se întîmpl` cînd e vorba de propria lor nu sînt de natur` a folosi literilor”.33 Rîndurile acestea par revist`. Unul dintre ei, mai afectat de atacuri sau pur [i s` con]in` o propunere de încetare a ostilit`]ilor, îns` simplu cu o fire mai impulsiv`, insereaz` în acela[i prim lucrurile nu au evoluat în aceast` direc]ie.
num`r, la rubrica “Note [i reflexii”, un text nesemnat, O not` publicat` în al doilea num`r al “Cumpenei” sub intitulat De ce sunte]i impertinen]i?32 {i acesta debuteaz` titlul Insulte [i neputin]e, tot nesemnat`, ar putea fi un calm, cu o declara]ie de principiu, dar se inflameaz` treptat: r`spuns la aceea din “Ordinea”. Mai probabil, îns`, ea “– În polemicele cu oamenii cari se improvizeaz` singuri în love[te cu superbie sfid`toare, cu exaltarea adversarii no[tri, am fost întotdeauna cuviincio[i [i nu am individualismului, ce nu-i este str`in` nici lui Anghel, nici f`cut excep]ie în aceast` privin]` nici cu ziari[tii evrei. N- lui Chendi, în to]i adversarii, f`]i[i ori ascun[i: “Ce po]i s` am f`cut niciodat` uz de limbajul suburban al antisemi]ilor le faci? Te-ai atins de ei în treac`t [i i-ai r`nit cu o singur` feroci [i n-am tratat pe nimeni cu «taci, moi». C`ci trebuie vorb`, spus` la locul ei, [i acum ei nu te mai iart`. {i de dat kesarului ce este al kesarului, iar evreului ceea ce i se atunci insult` mereu [i insulta lor seam`n` cu acea cuvine. {i totu[i, de o vreme încoace nu este pui de schel`l`ial` a jigodiei ascuns` dup` poart`, care, neavînd scriitora[ evreu care s` nu ne trimit` cîte o s`geat` din din]ii [i curajul de a mu[ca bine, se mul]ume[te cu l`tratul.
vreun col] de gazet`. Rodionii [i Blumenfelzii ne înjur` Atîta arm` i-a mai r`mas neputin]ei: s` insulte. Spiritului «Cump`na» dija înainte de apari]ie, c`utînd a face t`u, ei opun vorbe grosolane. Lini[tei tale, ei r`spund cuvorbe violente. P`rerea ta cinstit` e acoperit` de dîn[ii cuadjective infamante. {i nu po]i s` te superi, c`ci a[a e firescca s` fie. «A[a e împ`r]it` omenirea: în cei ce vor [i ceipot». Iar cei ce vor numai, cei ce simt în dîn[ii numai rîvnab`trînului neputincios, f`r` a avea puterea de a-[i înf`ptuidorin]ele [i aspira]iunile, sunt condamna]i de la început. {icînd îi auzi cum insult` [i vocifereaz` împotriv`-]i, nu uitac` vorbe[te dintr-în[ii con[tiin]a acestei neputin]e.”34 Între adversarii viza]i figura neîndoielnic Mihail Dragomirescu. Într-adev`r, primul num`r al “Cumpenei” îiprilejuise acestuia o critic` extrem de acid`. Contestîndobserva]iile lui Il. Chendi din articolul inaugural Icoana de azi, referitoare la inexisten]a unor direc]ii precise [i clare înmi[carea literar` a vremii, repro[îndu-le subevaluarea“b`trînilor” [i supralicitarea unora dintre “tineri”, precum[i ignorarea judec`]ilor pe care le emisese el însu[i, judec`]ice ar fi fost “adeverite” [i însu[ite apoi de to]i, inclusiv depreopinent, directorul “Convorbirilor critice” nu f`cea decîts` continue o polemic` mai veche. Concluziile lui loveauîns` [i pe ceilal]i redactori ai noii reviste [i, în cele din urm`, noua societate în bloc. “Cump`na” nu ar avea astfel pentru cei patru redactori ai “Cumpenei”. Pricini suficiente “un temei literar, ci unul personal foarte mare [i solid”, [i de a-l include pe C. R`dulescu-Motru între cei la care se anume de a fi “un piedestal ridicat în mijlocul Societ`]ii refer` nota Insulte [i neputin]e. Înclin s` cred totu[i c` scriitorilor români pentru ca s` troneze pe dînsul (…) directorul “Noii reviste române” este oarecum “menajat”, numai ace[ti patru fe]i-logofe]i în paguba altor talente mult [i aceasta, desigur, datorit` pozi]iei favorabile SSR, pe care mai veridice [i mai pre]ioase [i care pe drept ar putea s` le o expimase în ancheta “Minervei”, în urma c`reia fusese dispute locul. Este o grupare de scriitori (.) bine invitat s` devin` membru “onorar”. Se ad`uga, poate, [i comanditat`, cu scop de a institui un fel de monopol al faptul c` Il. Chendi colaborase ocazional în lunile precedente la “Noua revist` român`”. (Lucrul fusese Faptul c` se ignora cu totul anun]ul ce închidea primul posibil, în condi]iile în care criticul ardelean [i profesorul num`r al “Cumpenei”, prin care redactorii acesteia universitar aveau aceea[i atitudine fa]` de N. Iorga [i A. C.
dezmin]eau zvonul c` ea avea s` fie organul oficial al Cuza, iar secretar de redac]ie al “Noii reviste române” era Societ`]ii Scriitorilor Români [i precizau c` “prezen]a (lor) Eugen Porn, care debutase în urm` cu doi ani în “Via]a în comitetul acestei societ`]i nu are nici o leg`tur` cu literar` [i artistic`”, aflat` în îngrijirea criticului ardelean41.) apari]ia «Cumpenei»”, dar c` “se în]elege de la sine c` “Menajarea” e, în orice caz, vizibil` ceva mai tîrziu, într-o vo(r) ap`ra (…), de cîte ori va trebui, interesele tinerei alt` noti]` a “Cumpenei” (nesemnat` iar`[i, dar apar]inînd noastre societ`]i”36, consolida, în fond, zvonul respectiv, aceluia[i Chendi), intitulat` Lume-ntoars`. Sînt vestejite vivifica suspiciunile celorlal]i membrii ai societ`]ii.
aici dou` opinii critice exprimate în paginile “Noii reviste Pilduitoare sînt, în acest sens, cîteva pasaje din articolul române”, de c`tre ni[te “obscuri”, una (apar]inînd lui V. V.
Începuturile anului literar al lui Vasile Savel: “Aceast` H.(ane[)), “în care se vorbe[te de sus despre Goga” [i alta revist`, în condi]iile în care a ap`rut [i mai cu seam` în (isc`lit` G. S.) în care “se aduc elogii lui Speran]ia”42. În timpul în care a ap`rut, a f`cut s` fie privit` de ceilal]i leg`tur` cu ele, se apreciaz` c` “e o gre[eal` a nu controla membri atît din comitet, cît [i din societate, ca un act mai serios opiniile literare ce se r`spîndesc prin reviste” [i separatist, cu toate inten]iile bune de care au fost c`l`uzi]i c` “d-l Motru face un r`u serviciu literaturei l`sînd s` se d. Sadoveanu, Anghel, Iosif [i Chendi [i cu toate strecoare în coloanele sale astfel de noti]e, c`ci dac` este un declara]iile pe care le-au f`cut. Rezultatul (…) este noua prost gust a aprecia pe un poet de seam` cu atîta îngustime revist` «Falanga». (…) Iat` deci cum din gruparea intelectual`, nu este mai pu]in adev`rat c` a bate toba în scriitorilor în societate s-au desprins diferite grupu[oare, jurul unei anecdote r`suflate [i pline de trivialit`]i [i scrise care existau [i mai înainte, dar care acum vor da o lupt` de f`r` nici un sim] de art` este un procedeu de neîng`duit”43, prioritate, de ambi]ii jignite [i de visuri neîmplinite. Nu m- apreciere critic`, e drept, dar la distan]` incomensurabil` de ar mira chiar dac` s-ar reîncepe vechile polemici cele referitoare la Mihail Dragomirescu.
(…)«Cump`na» pîn` acum a în[elat iluziile noastre, N-ar fi exclus îns` ca Ilarie Chendi, ghicind pe autorul aruncînd m`rul discordiei f`r` de voie poate, în mijlocul noti]ei asupra “Cumpenei” în persoana lui Eugen Porn, s`- unor scriitori însufle]i]i de sentimentele cele mai bune.”37 i fi ripostat totu[i, în stilul propriu, printr-un “tip literar” (o În aceste condi]ii, atacul lui Mihail Dragomirescu specialitatea a sa), intitulat Insecta44. Caracterizarea trebuia s` fie resim]it deosebit de puternic [i, în consecin]`, “insectei tîrîtoare”, care “se apropie devotat` de un grup s` primeasc` o replic` pe m`sur`. Oricum, între cele dou` sau de o revist`”, “modest`, sfioas` la început (…) fericit` tabere, loviturile vor continua, necru]`toare, coborînd sub cînd îi dai un col]i[or”, care “nu [tie ce-i umilin]a [i sufer` nivelul polemicii de idei. Iar profesorul universitar nu rîs [i batjocur` [i-]i cer[e[te mila [i banul, numai s` n-o r`mîne niciodat` dator. În num`rul urm`tor al revistei sale, gone[ti de lîng` tine” [i care, apoi, devine “obraznic` [i Chendi este numit “cel mai deochiat dintre cavalerii ei (ai veninoas` ca o plo[ni]`”, “te urm`re[te [i te mu[c` pe furi[, «Cumpenei»)” [i se repet` acuza]ia c` to]i cei patru “fe]i- dar la[` [i neputincioas`, se ascunde în p`mînt de privirile logofe]i” “se slujesc de Societate ca de un instrument de tale mustr`toare”, ar putea prinde tocmai rela]iile cu cel pe în`l]are artificial` [i de monopolizare a literaturii”, c`reia i care Chendi îl adusese la “Via]a literar`”, cu Eugen Porn.
se ad`ug` altele, precum cea de campanie interesat` ori de În acest sens ar pleda faptul c`, nu mult dup` aceea, Eugen Porn lanseaz`, pentru prima dat` sub numele propriu, o S`-l fi vizat oare Insulte [i neputin]e [i pe directorul critic` aspr` la adresa scriitorilor tineri. Aceast` critic` – în “Noii reviste române”? În articolul Icoana de azi, din replic`, dac` a fost într-adev`r a[a – a provocat ceea ce primul num`r al “Cumpenei”, Chendi nu se opre[te la avea s` se numeasc`, dup` unii, “înv`lm`[eala”, dup` al]ii, s`pt`mînalul lui C. R`dulescu-Motru. (Ceea ce înseamn` “afacerea Porn”, în cazul ultim, nu f`r` o trimitere la c` nu-l distinge, precum o face cu “Via]a româneasc`”, dar nici nu-l desfiin]eaz` par]ial sau total, cum se întîmpl` cu“Via]a nou`”, “Convorbiri literare” [i “Convorbiri critice”.) Victor Durnea
Profesorul universitar, ce se str`duia s` devin` ideolog alconservatorilor democra]i, vestejise anterior pe “scriitoriimonopoliza]i sau finan]a literar`”, g`zduise în hebdomadarul s`u, de asemenea, articolul lui A. N., precum[i, dup` apari]ia “Cumpenei”, o not` semnat` Verax39, unde 1. Reporter, Constituirea “SSR”, în “Diminea]a”, anul VI, nr.
se relua întrebarea insidioas` asupra utilit`]ii apari]iei noului s`pt`mînal, dac` “era nevoie de o nou` revist`, cînd 2. În “Minerva”, an I, nr. 260, din 4 septembrie 1909, p. 1. Sadoveanu, Anghel, Iosif [i Chendi puteau scrie oriunde”40.
3. În “Monitorul Oficial”. Dezbaterile Senatului, 1911-1912, p.
Punctul lovit era, precum s-a v`zut, extrem de dureros 530; Dezbaterile Camerei Deputa]ilor, 1911-1912, p. 823-824.
Aici g`sim: “Par. V. – Membrii activi: Orice scriitor român care Societatea Scriitorilor Români, din care re]in un pasaj: “{i voie[te s` fac` parte ca membru activ trebuie s` prezinte: 1) actul fiindc` veni vorba de interesele profesionale ale scriitorilor, de na]ionalitate român`; 2) lista operilor sale; 3) aderarea sa la g`sim momentul favorabil de a spune cîteva cuvinrte despre statute. Afar` de aceasta va depune ca tax` de înscriere 10 lei, în Societatea Scriitorilor Români. Unii s-au mierat ce caut` în acea mîinile casierului, precum [i cotiza]ia lunar` de 2 lei. Par. VI. – societate cî]iva scriitori cu un talent de tot modest. Mierarea nu Membrii de onoare: sunt ale[i dintre persoanele cu merite e justificat`, c`ci aceast` societate nu [i-a pus în gînd s` consfin]easc` talente. E vorba de o întov`r`[ire a tuturor acelora 4. Articolul 9 din Constitu]ia României din 1883 prevedea: care au ca îndeletnicire literatura. E vorba de o societate de “Românul din orice stat, f`r` privire c`tre locul na[terii sale, ajutor reciproc [i de ap`rare a intereselor breslei scriitorilor.
dovedind lep`darea sa de protec]iunea str`in`, poate dobîndi de Societatea cere ca membrii ei s` fie scriitori [i nu le cînt`re[te îndat` exercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor legiuitoare.” În practica parlamentar` a începutului de secol al 29. În “Via]a româneasc`”, an IV, tom XV, nr. 11, noiembrie XX-lea era vorba de legile “de recunoa[tere (individual`) a calit`]ii de cet`]ean român”. În cazul solicitan]ilor de alt` etnie, 30. D. Anghel “recî[tig`” simpatia ziarului “Adev`rul”, care îi se aplica art. 7, legile (tot individuale) fiind de “împ`mîntenire” reproduce articolul Racovschi, ap`rut în nr. 2 al “Cumpenei”, unde poetul pleda, sentimental, în favoarea socialistului expulzat 5. Pe baza listelor din “Minerva”, an I, nr. 260, din 4 din România. Ulterior, poetul va cere public ministrului C. C.
septembrie,“Diminea]a”, an VI, 1, nr. 988, din 4 septembrie Arion s` aprobe reintrarea în ]ar` a publicistului A. Clarnet 1909, “Universul”, an XXVI, nr. 242, din 4 septembrie 1909, [i (expulzat anterior). Printre secretarii s`i se va num`ra [i Leon din “Viitorul”, an III, nr. 649, din 4 septembrie 1909, între care Feraru, cu care [i “colaboreaz`” sub pseudonimul Ola Canta; în exist` mici diferen]e. Cei care nu au participat la adunare [i au 1913. Cîteva texte în proz` ale lui Anghel (Preludiu, Constat`ri, aderat, deci, prin procur` sînt eviden]ia]i prin cursive.
Într-o sear` de Purim,) v`d lumina zilei în gazeta “Înfr`]irea” 6. Dintre membrii SSR, Ludovic Dau[, în schimb, ceruse [i (“organ al Uniunii Evreilor P`mînteni”). În acela[i loc apare primise cet`]enia român` înc` în 1899.
r`spunsul s`u la ancheta comitetului central al UER, intitulat 7. Proiectul de lege a fost votat f`r` discu]ii la 17 aprilie 1904 în sugestiv Pentru Ahasver, în care declar` c` antipatiile sale (din Camera deputa]ilor [i la 20 mai 1904 în Senat. Legea a fost proza Tîrgul Cucului, bun`oar`), erau “de natur` pur estetic`”, publicat` (împreun` cu statutele societ`]ii), în “Monitorul precum [i emo]ionanta Scrisoare c`tre un emigrant, la plecarea Oficial” Partea I, nr. 42, din 26 mai/8 iunie 1904, p. 2212-2213.
8. Vezi [i {edin]a Societ`]ii Române de Literatur` [i Art`, în 31. În “Cump`na”, an I, nr. 1, din 27 noiembrie 1909, p. 13. “Literatura [i arta român`”, an VIII, nr. 11-12, 25 noiembrie-25 decembrie 1904, p. 587-590. Tot aici, o list` a a membrilor 33. În “Ordinea”, an II, nr. 582, din 29 noiembrie 1909, p. 2.
(fondatori, activi [i de onoare) între care figureaz` [i gazetarul 34. În nr. 2, din 4 decembrie 1909, p. 31.
evreu “neîmp`mîntenit” (se pare) H. Streitman.
35. “Cump`na”… necump`nit`, în “Convorbiri critice”, an III, 9. “Monitorul Oficial”, Camera Deputa]ilor, 1901-1902, p. 36 nr. 11, din 25 noiembrie 1909, p. 762-763.
10. “Monitorul Oficial”, Dezbaterile Camerei Deputa]ilor, 36. În “Cump`na”, nr. 1, din 25 noiembrie 1909, p. 16.
[edin]ele din 17 [i 18 martie 1900, p. 1119-1127.
37. În “Ordinea”, an III, nr. 609, din 3 ianuarie 1910, p. 3.
11. “Monitorul Oficial” Dezbaterile Senatului, 1910-1911, p. 29.
38. Pentru “Cump`na”, în “Convorbiri critice”, anul III, nr. 12, 12. În primele “buletine” publicate li se recuno[tea calitatea de “fondatori” acelora dintre ei ce aderaser` în septembrie 1909.
39. Pseudonimul era folosit, se pare, atît de C. R`dulescu-Motru, 13. În “Opinia”, an VI, nr. 812, din 3 septembrie 1909, p. 1-2.
cît [i secretarul de redac]ie, Eugen Porn. Nota pare a fi mai 14. Idem, nr, 814, din 5 septembrie 1909, p. 2. 15. Idem., nr. 815, din 6 septembrie 1909, p. 2.
40. În “Noua revist` român`”, vol VII, nr. 8, din 13 decembrie 16. Idem, nr. 816, din 8 septembrie 1909, p. 2.
17. Idem, nr. 819, din 12 septembrie 1909, p. 2.
41. În “}ara noastr`” (an II, nr. 15 din 6/19 aprilie 1908, p. 121), 18. În “Voin]a na]ional`”, an XXVI, nr. 7524, din 8 (21) sub rubrica “Cronica literar`”, la sfîr[itul unei noti]e despre “Via]a literar` [i artistic`”: “Nu putem trece cu vederea articolul 19. În „Noua revist` român`”, vol.6, nr.22, din 4 octombrie d-lui Eugen Porn, Modernismul. Parc` avea obicei s` scrie mai 42. În “Noua revist` român`”, vol VII, nr. 11, din 3 ianuarie 21. În „Adev`rul”, An XXI, nr. 1257, din 18 noiembrie 1909.
22. Idem, nr. 875, din 20 noiembrie 1909, p. 2.
43. În “Cump`na”, an I, nr. 7, din 7 ianuarie 1910, p. 112.
23. Revista celor… nemul]umi]i?, în “Opinia”, an VI, nr. 772, 44. În “Cump`na” nr. 5, din 24 decembrie 1909, p. 80.
din 14 iulie 1909, p. 2.
24. “Vom avea oare la toamn` (…) o nou` revist`, a celornemu]umi]i, care va deveni, poate, a tuturor nemul]umi]ilor?Numai de n-ar fi [i publicul în rîndurile acestora!” Anterior (înnr. 765, din 5 iulie 1909), li se amintea celor doi “observa]iarecent` a lui Maiorescu c` poe]ii cat` s` creeze mai mult [i s`vorbeasc` mai pu]in despre crea]iunile altora”.
25. În “Revista israelit`”, an II, nr. 23, din 1 decembrie 1909, p.
591.
26. În „Cump`na”, Anul I, nr. 1, din 27 noiembrie 1909, p. 10-12.
27. Legea de “împ`mîntenire” a lui C. Dobrogeanu-Gherea afost publicat` în “Monitorul Oficial”, nr. 66, din 23 iunie 1890.
28. Cîteva luni mai tîrziu, asupra acestui aspect va reveni cuîntreaga sa autoritate G. Ibr`ileanu, care insereaz` în “Via]aromâneasc`” (an V, vol. XVI, nr. 1, p. 143) nota intitulat`

Source: http://www.revistatransilvania.ro/arhiva/2005/pdf/numarul12/art7_primii_pasi_ai_societatii_scriitorilor_romani_ii.pdf

Rn_30-12.indd

ICMS • IPI • ISS Destaques • Matéria que dispõe sobre a concessão de bene-fícios nas operações com algodão em caroço e • Operações com Algodão em Caroço – Considerações• Anulação do Crédito mediante Estorno na Escrita Fiscal – • Trabalho com esclarecimentos sobre as hipóte-ses em que o contribuinte será obrigado a efetuar o estorno do c

lienanimal.com

INFORMATION FOR PETS ON CHEMOTHERAPY The medications used for chemotherapy are very potent. While they are designed to target your pet’s cancer cells, the medications also effect normal cells and have the potential to cause serious side effects if not carefully monitored and administered. Chemotherapy generally consists of a series of medications given in a specific order. For the chemothera

Copyright © 2010-2014 Drug Shortages pdf